Întoarce-ți pururi fața
spre lacrimi, - să le vezi,
și-ntoarce-o spre durere
s-o mângâi și s-o crezi;
și-ntoarce-o cu blândețe
spre orice chin tăcut,
și pune pe-orice cruce
un sfânt și cald sărut.

Întoarce-te, întoarce-te s-ajuți,
pe semenii căzuți...
Atunci e-ntors, atunci e-ntors mereu,
spre tine Dumnezeu.

Întoarce-ți fața dulce
spre frații în Hristos,
mereu să le vezi chipul
mai drag și mai frumos,
oricât de mic e-un frate
prin Domnul are preț!
Pe fața lui e-o rază
din Soarele Măreț.

Întoarce-ți fața toată
spre Domnul tău Isus
și Fața Lui Curată
te va 'nălța mai sus,
s-ajungi odată starea
Taborului sublim,
de-acolo-ți va deschide
al Lui Ierusalim.