Mâinile Tale, Drag Isus,
mi-alină suferința,
când mi-arde ca-ntr-un foc nespus
și-mi tremură ființa.

A Tale Mâini, a Tale Mâini - tăcut
Isuse - le sărut...
Căci mângâierea, căci mângâierea lor,
mi-alină orice dor,
și-n stări de har m-au dus
A Tale Mâini, a Tale Mâini, Isus.

A Tale Mâini m-au alinat
în arșița amară,
și din adâncu-ntunecat
duios m-au scos afară.

Mâinile Tale mă opresc
când merg spre vreo ispită,
și milostive-mi pedepsesc
abaterea greșită.

A-Tale Mâini la timp mă prind
chiar când să cad în groapă,
și-n clipa cea mai grea se-ntind
puternic și mă scapă.

Mâinile Tale-mi vor primi
și duhul meu odată,
și-n Cerul Sfânt vor odihni
viața-mi zbuciumată!