Ce păreri de rău simt Doamne
în adâncul conștiinței
că m-a încercat adesea
îngâmfarea umilinței,
c-am îngăduit ispitei
să mă-nfășure vicleană
ca să-mi laud sărăcia
și să par fără prihană.

Cum mă-nvinuiesc o Doamne
și mă mustru câteodată
c-au fost clipe să vreau slavă
și să-mi cer în lume plată.
Binecuvântat fii Doamne
cînd nu mi le scoți în cale
ci mă ții în sărăcie
și mă porți în sac de jale.

Dar cel mai rușine-mi este
c-au fost clipe-n Ghețimanii
cînd am tremurat de moarte
și m-au înfricat dușmanii.
- De toți anii de izbîndă
n-am atâta bucurie
cât mă-ntunec de osândă
pentru-o clipă de slăbie!