Credeam odată că vor fi
mai grele-aceste zile,
și inima-mi se va-ndoi
din greu trăindu-și-le;
dar cât de blând e-acest amurg,
ca trecerea de lună,
ca niște ape moi ce curg
spre marea ce, spre marea ce le-adună.

S-aud tot mai îndepărtat
furtunile trecute,
spre capătul de drum 'nnoptat
vin zorile plăcute...
Și-nspre corabia intrând
vin îngeri cu urale,
și lacrimile-așteaptă blând
Sărutul cel, Sărutul cel mai Moale...

O, Primăvară Dulce, - vin’
spre iarna ce se duce,
pe răni demult, - așează-mi lin
sărutul pus în cruce...
Vrăjmașii toți uitați, apoi
redă-i iertării sfinte,
și Bun Rămasul spre 'napoi
fă-l Bun Venit, fă-l Bun Venit - nainte!