Cerșetorul

Ca un flămând în zdrențe te-ai scoborât în mine
Să Te hrănesc cu miezul Cuvântului Tău sfânt,
De mâinile împunse odinioară frânt,
Cuvintele Iubirii deplin să mă lumine.

Setos, trecând pustiul un strop numai din Tine,
Răsfrânt întâi pe cruce - cerșești într-un veșmânt
Înlăcrimat, paharul să Ți-l întind cu-avânt
Să-mi curățești retina cu stropii rănii pline.

Străin printre străinii din lumile străine
Vrei adăpost în pieptu-mi să afli și-un cuvânt
De vie-nbărbătare, ca lacrima să-Ți zvânt
Când nimicesc mândria și poftele haine.

Bolnav de neiubire și doritor de bine
Zaci frânt în așteptare dar iubitor ne-nfrânt
În rana mea bolnavă, dorind să viu cum sânt
Să-Ți vizitez durerea tăcutelor suspine.

Golit de firea veche și dezbrăcat de sine
Aștepți cu bunătate și har să Te-nveșmânt
Când pentru neprihană cucernic mă-nfiebânt,
În straiul umilinței să nu fiu de rușine.

Stai ca-ntr-o închisoare în hrubele din vine
În care țiu în umbră păcatul neînfrânt
Și vrei să viu cu cheia, fără să mă-nspăimânt
În vizită, ca liber să Te dezleg în fine.

Ești cerșetorul simplu ce locuiești în mine
Bolnav și-n închisoare în mina de pământ
Să redeștepți iubire și vechiul zăcământ
Să-l întărești în milă prin jertfele divine.

Vrei să-Ți întind paharul să suferi cu depline
Puteri de curățire și vrei să-Ți dau veșmânt
Și hrană, și iubire, când trec peste mormânt
Tot ce Ți-am dat să-mi deie privirile-Ți senine.