Cu inima arzândă Ți-am ascultat Cuvântul
și nu mi-a fost nici foame, nici sete nopți și zile,
tăcerile din mine l-au înmulțit purtându-l
cât mi-ai întins hotarul puterilor umile.

Cu inima arzândă Ți-am adorat iubirea
și n-a-ntrecut-o-n mine în flacără nici una
cu ea mi-a fost oriunde preadulce răstignirea
străină slava lumii și josnică minciuna.

Cu inima arzândă Ți-am înălțat cântarea
scoțând cerești acorduri din fluierul de țară
să vadă lumea Doamne că harul Tău e-n stare
de mii de ori cât arta lumească și ușoară.

Cu inima arzândă Ți-am închinat ființa
în sete de lumină și-n dor de libertate
nimic n-a curățit-o atât cât suferința
nimic n-a-nfrumsețat-o cât rănile purtate.

Cu inima arzândă Ți-aștept slăvita oră
când noaptea pe vecie topi-se-va-n lumină
și marea-mbrățișare când Dulcea Auroră
va-nvălui-ntâlnirea cu Dragostea Divină.