Suim printr-o viață atât de zbuciumată
urcușul mântuirii atât de-anevoios
ni-e inima sleită și fața asudată
- ci singura odihnă a noastră-i în Hristos.

Ne strecurăm prin vremuri atât de desfrânate
la orice pas pândește un leu primejdios
de-a lungul căii-s numai ispite și păcate
- ci singura salvare a noastră-i în Hristos.

Trăim cu niște oameni atât de fără milă
cu fața-ncremenită, cu ochiul mânios,
oriunde am ajunge aflăm aceeași silă
- ci Singurul prieten al nostru e Hristos.

Destul ni-acum urcușul cu-această grea povară
de-ajuns luat-am ură pe tot ce-am dat frumos
ne e și gura Doamne și inima amară
- ci singura dorință-i s-ajungem la Hristos!