Tu pleci undeva-n curând
și nici n-ai să știi plecând
cine-ți va-nsoți, cine-ți va-nsoți plângând
al tău suflet călător,
când cu teamă și cu dor,
către-un țărm, către-un țărm netrecător.

Dar e Cineva ce vrea
să te-ajute-n calea grea...
Să mergi mai ușor, să mergi mai ușor pe ea;
Dulcele Mântuitor
vine binevoitor
să-ți dea sprijin, să-ți dea sprijin și-ajutor...

Ia-ți-L Prietenul iubit
ajutor neprețuit,
pe-al tău drum, pe-al tău drum primejduit...
Ajutat de harul Lui
nici nu știi ce dulce sui
pân-la poarta, pân-la poarta Raiului.

Acolo, ajuns la Țel,
ușa-ți va deschide El
într-un blând, într-un blând și dulce fel...
Și nici nu vei ști să spui
mulțumirea câtă-adui
pentru dulce, pentru dulce harul Lui!