Vin și-ndoieli adesea
Isuse pe-a mea cale,
atunci mă ustură-al lor spin
și simt ascunsul lor venin
în contra voii Tale.

Atunci Te simt venind - că ai
iubire pentru mine...
Doresc să vii, doresc să stai,
dar n-am nici ochi, nici foc, nici grai
Isuse, pentru Tine.

Te-aștept să vii în casa mea
dar lampa mea e stinsă...
Și când presimt venirea Ta,
tresare-ascunsă inima,
dar dragostea mi-e-nvinsă.

De ce mă îndoiesc că vii,
de ce, Isuse oare?
De ce-mi sunt zările pustii,
de ce-aș vrea oare să-ntârzii
venind la-ntâmpinare?

... O, nu lăsa să mă-ndoiesc
Isuse, niciodată! ...
C-atât de greu îmi chinuiesc
și-mi mustru - dacă mă trezesc
ființa vinovată...

Ajută-mă să spun mereu:
"napoia mea satană!"
Și să mă strâng de Dumnezeu
trecând prin ceasul cel mai greu,
copil fără prihană...