Izbânda duhului luminii
asupra firii pământești
îți dă slăvita libertate
în zborul spre trăiri cerești.

Atunci cântarea fericită
a duhului eliberat
cu cât trec ani și suferințe
străluce mai cu-adevărat.

Atunci cu cât te-nalți din tina
acestui trai neputincios,
cu-atât redobândești lumina
desăvârșirii cu Hristos.

Din vârful Muntelui Minunii
vezi totul într-un veșnic fel
nici liniștea, nici rugăciunea
nu-s nicăieri, cum sunt pe el.

Cu teama morții biruită
cu orice valuri dedesubt,
cu-ntreagă-ți Golgota suită
trăiești un praznic ne-ntrerupt.

Atunci spre viața cealaltă
de dincoace de orice greu,
duci preamărirea cea mai naltă
ce poți s-o dai lui Dumnezeu.