Copil eram - și mama bună
departe la muncit mergea
și mă lua cu ea-mpreună...
- ce câmp uscat, ce cald era.

Târziu, înfrânt de chinul foamei
în soare, dogorit, dormeam
- nici nu simțeam când brațul mamei
m-a dus - și-acasă mă trezeam.

Știam c-am adormit în soare
înfierbântat și ostenit
și-acum e-acasă și-n răcoare -
și nici nu știu când am venit.

... Așa voi adormi odată
aici flămând și dogorit
și-n Casa mea cea minunată
mă voi trezi
cu Cel Iubit...