Doamne, numai Tu poți face cale prin pustie
sufletului meu spre locul cel de bucurie.

Numai Tu, numai Tu
Doamne numai Tu poți Doamne
numai Tu.

Doamne, numai Tu poți rupe lanțurile grele
care-mi țin încătușate drumurile mele.

Doamne, numai Tu poți scade marea-nvolburată
care nu vrea să mă lase s-o mai trec odată.

Doamne, numai Tu poți duce pașii fără teamă
unde plânsul și-așteptarea dragostei mă cheamă.

Doamne, numai Tu poți ține mâinile nălțate
când puternic vânt de ură și ispită bate.

Doamne, numai Tu poți trece viața neoprită
până unde mă așteaptă Casa mea dorită.