Nădejdea de lumină,
Vre-o dată nu se stinge,
Aprins-a fost pe cruce,
De-un strop divin de sânge,
Aprins-a fost de steaua,
Pe cer ce strălucea,
Demult... când într-o iesle,
Un Rege se năștea

Speranța niciodată,
Să piară n-ar putea,
Și ea cândva pe paie,
În noapte se năștea,
Ce mare bucurie,
Ea nouă ne-a adus,
Lumina cea cerească,
Când se năștea Isus.

Se mai năștea odată,
Iubirea ce-aducea,
Salvare omenirii,
Fecioara când năștea,
A luminat pământul,
Atunci când a venit,
Un mare întuneric,
Venind... a biruit.

O mare fericire,
Un cer ne-a dăruit,
Lumină blândă... caldă,
Ce moarte-a biruit,
Și astăzi strălucește,
E peste toate ea,
Căci într-un grajd în iesle,
Mesia se năștea.

E viu... El stăpânește,
Lumina pe pământ,
O aducea când cerul,
L-a părăsit venind,
S-alunge-un întuneric,
Noi astăzi să vestim,
Lumina ce ne-arată,
Un drum... să nu murim.
Amin