Urcai un drum lăsând în urmă slava,
Hrănit ai fost cu suferința grea,
S-aduci iertarea vie de păcate,
S-aduci o mântuire... pacea Ta.

Tăceai când te loveau fără de milă,
Acele bice răni ce ți-au lăsat,
S-avem azi harul dragostei divine,
Și-un drum deschis spre cer... spre-al Tău regat.

Priveai spre bolta cerului întinsă,
În ruga cea fierbinte mijloceai,
Să fie slobod zborul spre iubire,
Să fie liber drumul către Rai.

Ai dus fără oprire-o grea povară,
Scuipat de o mulțime ce striga,
Să fii Tu răstignit... când pe Baraba,
Pe nedreptate îl elibera.

Urcai desculț simțind mereu durere,
Coroana cea de spini Tu ai purtat,
Să fie mântuită omenirea,
Pământul care Doamne l-ai creat.

Să fie luminat-acea privire,
Ce-n noapte stă deschis-adeseori,
Să fie ridicată spre lumină,
Să treacă chiar de vremi dar și ne nori.

Ne-ai dat din bucuria mântuirii,
Atunci când sus pe cruce te-au împins,
Dar n-ai privit' napoi Tu nici-o clipă,
Iubirea pentru noi moarte-a învins.

Ți-ai dat Tu chiar și viața pentru viață,
În ceruri să sfârșim când va sfârși,
Această alergare către Tine,
În care nu vrei unul a muri.
Amin