Rămâi mereu doar în iubire,
Nădejdea vie sa o ai,
De veghe-n zi și-n toi de noapte,
Creștine pe pământ să stai.

În pomul vieții sa ai floarea,
Udată de un har ceresc,
Să dăruiești mireasmă vie,
Iubește cum cei sfinți iubesc.

Rămâi în strajă dimineții,
Doar treaz căci nu știi când va fi,
O zi de mare sărbătoare,
Când cerul iar va străluci.

Nu știi când va veni sfârșitul,
Acestor azi ce le-ntâlnești,
Vegherea este poartă sfântă,
Spre ce-i divin, cele cerești.

Rămâi în focul plin de doruri,
Și-al dragostei ce poate da,
O alinare în durere,
Putere-n vremea cea mai grea.

Aprinde-l doar cu rugăciune,
Să nu se stingă niciodat,
Să arzi de dor și de iubire,
Căci focul lor este curat.

Rămâi la poala crucii Sale,
Acolo nu vei ratăci,
De-acolo-ncepe veșnicia,
Acolo pace vei găsi.

Acolo tu neprihănirea,
Și umilința vei afla,
Smerenia e jos la cruce,
Dacă le vrei... rămâi sub ea.

Rămâi sub harul ce-l revarsă,
Din ceruri bunul Dumnezeu,
Vre-o dată singur nu te lasă,
Să duci aici ce este greu.

Te va-nsoți iubirea vie,
Puterea, mila cea de sus,
De vei rămâne totdeauna,
Încrezător doar în Isus.
Amin