Din bezna cea deasă ne-ai scos la lumină,
În haina iubirii adânc ne-ai cuprins,
Ne-ai dat bucuria să fim doar prin Tine,
Un rod care nu e vre-o dată învins.

Din negrul de noapte spre raze de soare,
Conduși suntem astăzi prin lumea cea rea,
Căci numai la Tine găsim noi salvare,
Tu ești mâna care ne poate salva.

Prin marea pustie întinsă spre vale,
În harul din ceruri mereu ne-ai păstrat,
Să nu ne dărâme o arșiț-aprinsă,
Din râuri cu viață, Tu ne-ai adăpat.

Ne-ai dat bucurie când vremea din urmă,
Cu-a ei întristare un zid ridica,
S-avem fericire pe calea spre Tine,
Și-n inimă pacea ce Tu o poți da.

Prin vise ce-s pline mereu de speranță,
Urcăm dealul vieții cu Tine în gând,
De mână ne ține iubirea Ta mare,
Ne pune pe buze-n urcare un cânt.

Un imn al iubirii eterne se-aude,
În luptele care se dau pe pământ,
Din gura acelor ce urcă spre ceruri,
Ei sunt doritorii de locul cel sfânt.
Amin