Trăim vremi de strâmtorare,
Lupta este tot mai mare,
Adunarea cea creștină,
Ce se spală de-orice vină,
Este înfrumusețată,
Cu o haină colorată,
Care este ea mândria,
Ce alungă veșnicia.

Stau talentele în față,
De cel prigonit se-agață,
Cu invidia în frunte,
Răutatea cât un munte,
Duc o turmă în pieire,
Sub un bici gol de iubire,
Pamânteasc-a-nțelepciune,
Turma o conduce-n lume.

Cântăreții mai de seamă,
Au cântarea pe o gamă,
Nu mai este-o dezlegare,
Când se cântă o cântare,
Cu talante îngropate,
Stau slujbașii mai în spate,
Sunt loviți de pietre grele,
Și cuvinte din guri rele.

La amvoane-nțelepciunea,
Lasa să pătrundă lumea,
Căci ea este omenească,
Și nu lăsa să vorbească
Duhul sfânt în adunare,
Pentru cel în apăsare,
Ea își face ei reclamă,
Să se simtă că o doamnă.

Plimbăreți prin misiune,
Caută să-și facă nume,
Să cunoască-ntreg pământul,
Cine sunt... vestind cuvântul,
Îmbrăcați cu haine grele,
Uită mâinile să-și spele,
De-o ascunsă lăcomie,
Dar și de a lor mândrie.

Doamne fă azi o strigare,
Să audă mic și mare,
Că în adunarea sfântă,
Duhul sfânt e cel ce cântă,
Dacă nu alungă răul,
Cântă-n adunare eul,
Cântă plinul cel de sine,
Pentru el... nu pentru Tine.

Fă să fie adunarea,
Cum e pe pământ și sarea,
Ea mereu să răspândească,
Înspre slava-mpăratească,
Un miros ca de o floare,
Înforită ce-i sub soare,
Ca să fie-a Ta lucrare,
Prin Duh sfânt... o alinare.

Ca atunci... l-a Ta venire,
Să îi fii Isuse Mire,
Ea... . mireasa fără pată,
Cu o haină doar curată,
Să găsești în ea plăcere,
Și atunci... la înviere,
Să o-nalți spre veșnicie,
Unde-i numai bucurie.
Amin