De te simți pe lume singur și mereu neajutorat,
Nu l-ai cunoscut pe Domnul, nu îl știi cu-adevărat,
Cei ce-l întâlnesc odată, cred doar în prezența Sa,
Cred că El îi însoțește, pe oriunde s-ar afla.

Cei cu inima curată, știu că ei mereu vor fi,
Însoțiți de har, iubire, valea când se va ivi,
Ei rămân doar în picioare, chiar de este-atât de greu,
Drumul... dar a lor tărie, cred că este Dumnezeu.

De nu vezi azi o lumină, nu e calea ce-a lăsat,
Suferința de pe cruce ca să fii tu luminat,
Căci pe calea către ceruri, este urma lui Isus,
Strălucește ca un soare, e lumină până sus.

De ți-e inima-ntristată, nu îl știi pe Dumnezeu,
El este belșug de toate, bucurie e mereu,
Și în zilele cu soare, dar și-n cele care sunt,
Unele de luptă pline, căci așa e pe pamant.

De te clatini când iar norii, se arată-n calea ta,
Stânca ta nu este Domnul, deznădejdea este-a ta,
Căci nădejdea e tărie, poate-a te statornici,
De n-o ai... ești ca o umbră, dusă pentru a pieri.

Crede doar... și vezi în toate, că puterea e Isus,
De vei crede... niciodată, harul nu-i va sta ascuns,
Nu te-ncrede tu în tine, eul te va nimici,
Lasă-l pe Isus să fie, Domnul tău... și vei trăi.

Nu vei ști singurătatea, dacă tu vei rămânea,
Jos la poala crucii Sale, biruință îți va da,
Nu vei și cei întristare, dacă tu te vei hrăni,
Din cuvântul ce dă viață, bucurie vei găsi.

Laudă-l mereu pe Domnul, ca mereu să-l poți avea,
Și în mijloc de furtună, valul El îl va mustra,
Cheamă-l când se-arată noaptea, crede numai în Hristos,
Vei înainta pe cale, și vei fi doar glorios.
Amin