Nu e nimenea ca Domnul,
Nimenea... nici nu va fi,
Soarele prin El răsare,
El îl face-a străluci.

Nu e nimenea sa aibă,
Dragoste cum este-a Sa,
Caldă, blândă și duioasă,
Nu e... nu e nimenea.

El înseninează cerul,
Norii poate alunga,
Căci puterea peste toate,
E la El... e doar a Sa.

Nimenea nu poate ape,
Să despartă pe pământ,
Numai El... El toate poate,
Este sfânt, e sfânt, e sfânt.

Nu e nimenea ca Domnul,
Vrednic doar de înălțat,
El este Stapânitorul,
Peste toate Împărat.

El dă viață tuturora,
Celor care îl iubesc,
Ce pășesc pe-nsângerata,
Urmă... și pe ea grăbesc.

Nimenea nu mă hrănește,
Cum de El hrănit eu sunt,
Prin cuvântul ce aduce,
Viața pe acest pământ.

Nimenea nu mă iubește,
Cum doar El știe-a iubi,
Inima mereu îmi umple,
Doar cu har... oriunde-aș fi.

Nimenea nu e ca Domnul,
Zbor spre ceruri El mi-a dat,
Haina cea de sărbătoare,
Doar iubindu-mă mi-a dat.

Ma iertat să am în mine,
Fericirea Lui mereu,
Milă a avut căci nimeni,
Nimeni nu-i ca Domnul meu.
Amin