Nu mai arunca cu piatra,
Se va-ntoarce într-o zi,
Dar într-o altă măsură,
Mult mai mare ea va fi.
Căci mânia ce o are,
Dumnezeu... e mare ea,
Va veni în apărarea,
Celor ce-s pe urma Sa
Nu mai arunca cu vorbe,
Răni adânci tu poți lăsa,
Sunt ca pietrele ce-odată,
În Ștefan se arunca,
Însă îl loveau pe Domnul,
Cum și tu azi îl lovești,
Gura când îți e deschisă,
Cerul fără să privești.
Nu mai arunca cu pietre,
Fii creștinul cel milos,
Cum a fost sub multe bice,
Când urca umil Hristos,
Tu golește buzunarul,
Căci în jos te vor trăgea,
Pietrele ce-s aruncate,
Ca să poți și tu urca.
Lasă ură și mânia,
Ce te fac prigonitor,
Te mai fac aceste două,
Ca să fii tu bârfitor,
Mâna Ta mereu să fie,
Ajutorul tuturor,
Nu unealta ce aruncă,
Pietre înspre cei ce zbor
Amin