Lângă mine-n orice vreme, ai fost Doamne numai Tu,
Când eu te-am chemat pe Tine, Tu vreodată n-ai spus nu.
Când din grele suferințe, te-am strigat... Tu mi-ai răspuns,
Ale mele răni ascunse, cu balsam divin le-ai uns.
Părăsit am fost de oameni, dar Tu nu m-ai părăsit,
Și prin vale, prin pustie, numai Tu m-ai însoțit.
Numai harul Tău Isuse, singur el nu m-a lăsat,
Când de om în încercare, Doamne eu am fost uitat.
Numai Tu Isuse Doamne, numai Tu mi-ai dat puteri,
Tu mi-ai ridicat privirea, ca să pot privi spre zări.
Omul plânsul nu mi-l știe, numai Tu l-ai cunoscut,
Mi-ai dat pace, bucurie, omul ce nu a putut.
Tu m-ai ridicat din vale, când puterea m-a lăsat,
M-a lăsat cu ea și omul, să te știu cu-adevarat.
Să te știu și prin zăduful, vieții mele pe pământ,
Să te știu în zi, în noapte, și prin ele doar să-ți cânt.
Lângă mine Tu-ai fost Doamne, astăzi știu... vei rămânea,
Până la sfârșit de cale, când pe Tine te-oi vedea.
Va fi ziua minunată, dar și azi sunt fericit,
Bucuria mântuirii, mă-nsoțește Domn iubit
Amin