O cerească armonie, inima mereu să-ți fie.

S-o ai plină de iubire, doar pentru cerescul Mire.

El te-așteaptă-ntotdeauna, ca să-ți dea în cer cununa.

Pe o frunte întristata, vrea să fie așezată.

O cunună doar frumoasă, fără spinii ce apasă.

Ce sadesc adânc durere, fără strop de mângâiere.

Cea din ceruri e aleasă, să o poarte o mireasă.

Îmbracată-n haina sfântă, Mirelui divin ce-i cântă.

Viața să o ai frumoasă, cum e haina de mireasă.

Fără pată sau păcate, sau de Dumnezeu departe.

Alipită ea să fie, de un drum spre veșnicie.

Să cunoști ce-i fericirea, ce-o emană nemurirea.

Să o ai mereu curată, pusă-n slujbă necurmată.

Până-n ziua cea mai mare, ce va fi de sărbătoare.

Când va reveni Mesia, să aducă veșnicia.

Să ai pasu-n alergare, doar spre sfintele izvoare.

Să primești mereu putere, vindecare în durere.

Vei primi și alinare, de vei sta în alergare.

Treaz în zi dar și în noapte, neascultător de șoapte.

Doar de glasul ce aduce, o lumină la răscruce.

El e calea spre vecie, spre-o bogată veșnicie.

Nu opri de vine-n față, vremea c-o adâncă ceață.

Vei străbate încercarea, vei putea sa treci și marea.

Cu privirea înainte, îmbrăcat în vii veșminte.

Pacea, dragostea să-ți fie, un prilej de bucurie.

Ce-s în inimă purtate, și sub soare și în noapte.

Și în ziuă și în seară, ca să ai doar primăvară.
Amin