Azi creștinii se adună,
La un timp de închinare,
Însă rugăciunea-i stinsă,
Gându-ncepe să le zboare,
Într-o lume de afară,
Grija este hrana lor,
Să adune cât mai multe,
Pe cărarea ce cobor.

E vestit cu foc cuvântul,
Însă nu e auzit,
Căci prezenți nu sunt cu Duhul,
Doar cu trupul obosit,
Căci îl ostenesc întruna,
Case mari a-și înălța,
Concurența este mare,
Alergarea este grea.

Cu mașini de stele multe,
Umbla azi acei creștini,
Care uită că pământul,
Este pentru pelerini,
Uită de comoara care,
Le vorbise Dumnezeu,
Să o strângă-n alergare,
Să ajungă-n Raiul Său.

Uita că numai în ceruri,
Au o casă... dar și-acea,
Este gata pregătită,
Pentru cei ce-or alerga,
Pe pământ păstrându-și haina,
Numai după placul Său,
Curățirea este-o faptă,
Ce o place Dumnezeu.

Reguli multe-alungă harul,
Un program e prezentat,
Astăzi haina face omul,
Dar acea cu nume-nalt,
Nu mai este nici slujirea,
După cum este lăsat,
Din bătrânii care harul,
L-au știu cu-adevarat.

Concurența este mare,
Azi vedete-au devenit,
Pe o planșă agățată,
Stau creștinii neclintit,
Tot plimbându-se prin lume,
Devenind mai rotunjei,
Căci se pun l-aceeași masă,
Plină... cu acei ce-s răi.

Le vorbește Domnu-ntruna,
Să se pocăiasc-ar vrea,
Dar sunt alungați prorocii,
Ce nu spun ce le-ar plăcea,
Căci ei vor de pe covoare,
Roșii ce-s în fața lor,
Să se-nalțe către ceruri,
Cu mândria lor în zbor.

Doamne... oare mai ai milă? ,
Să-i trezești pe-acei creștini,
Adormiți în îmbuibare,
Și de lume ce sunt plini,
Lasă peste ei lumină,
Să se vadă mici mereu,
Doar pe Tine să te-nalțe,
Să te vezi Tu Dumnezeu.
Amin