Se văd semnele în lume,
Semnele venirii Sale,
Tulburat este pământul,
Plânsetul este de jale.

Focul mistuie în grabă,
Bogățiile ce-au strâns,
Cei ce nu îl stiu pe Domnul,
Viața lor e azi un plâns.

Se vad zorii zilei care,
Strălucită ea va fi,
Pe un nor plin doar de slavă,
Mirele va reveni.

Se-mplinesc azi cele scrise,
Vremi din urmă au venit,
Ura între frați e doamnă,
Și iubirea sa răcit.

Stă mândria-n loc de cinste,
Harul este îngropat,
Oamenii se cred stăpânii,
Domnul este alungat.

Azi mânia Lui se vede,
Prin războaie... ape mari,
Ce coboară înălțimea,
Celor ce se cred ei tari.

Se întunecă și cerul,
Întristat e Dumnezeu,
Căci nu este luat în seamă,
Pe pământ cuvântul Său.

Toți aleargă să găsească,
Dumnezei căror se-nchin,
Însă viața îi îndreaptă,
Pe-un tărâm plin de suspin.

O trezire se mai face,
Pare ultima a fi,
Nu știm dacă înc-odată,
Va striga... sau va veni.

Nu știm ziua, nu știm clipa,
Dar azi vremuri ne vorbesc,
Zorii veșniciei Sale,
Către noi se tot grăbesc.

Să luăm cu bine-aminte,
Tot ce este e împlinit,
Azi la ușă bate Domnul,
Vremea este la sfârșit.

Viața-n strajă să ne fie,
Ca să fim de El găsiți,
Într-o zi... cea mai măreață,
De-nălțare pregătiți.
Amin