Ne vom trezi în veșnicii,
Sfârși-vom alergarea,
În ziua când din cer pe nor,
Va coborâ-ndurarea,
Acei ce-au fost ei apăsați,
Spre cer avea-vor zborul,
Dar și acei ce au purtat,
În piept aprins ei... dorul.

Pe poarta sfântă vom intra,
Ca o mireas-aleasă,
Pe un tărâm ce-i pentru mulți,
O țintă... e acasă,
În haine albe îmbrăcați,
Vor înălța drapelul,
De biruință... cei ce azi,
Spre cer își au ei țelul.

Vom sta la masă cu cei sfinți,
Vom ști ce-i fericirea,
De-am cunoscut pe-acest pământ,
Ce-nseamnă prigonirea,
Un imn de glorii vom cânta,
De-am suspinat în jale,
Pe străzi de aur vom păși,
De i-am cântat prin vale.

Un soare fără de apus,
Va străluci întruna,
Deasupra celor ce-au răbdat,
Când năpustea furtuna,
Acelor care au tăcut,
Prin valul cel de mare,
Ei parte vor avea în cer,
De-odihna... cea mai mare.

În slava cerului divin,
Vom fi pentru vecie,
De i-am slujit lui Dumnezeu,
Mereu cu bucurie,
Dumnezeiescul har ceresc,
Spre ceruri ne conduce,
În fiecare zi de stăm,
Umili, smeriți la cruce.

În urm-atunci va rămânea,
Această prigonire,
Doar pace sus în cer va fi,
Acolo... e iubire,
Acolo ne așteaptă El,
Un Creator a toate,
Mai e puțin și-l vom vedea,
Azi clipa nu-i departe.
Amin