Plângerile lui Ieremia 1. p. 2.



Tot poporul caută suspinând pâine
Viața să-și păstreze și mâine
Lucrurie scumpe le-au pus pe piață
Numai și numai ca să rămână-n viață
”-Uită-Te Doamne(privește spre pământ)
Și vezi cât de înjosit sunt! ! ... ”
Nu este nimic pentru voi care străbate-ți
Această cale
Priviți și vedeți dacă este durere mai mare! ...
Durerea cu care DOMNUL mă-ncinse
E întristarea din ziua mâniei Lui aprinse! ! ...
Din înălțimi mi-a triumis în case un foc
Ce arde tare
Și-o ascunsă capcană mi-a-ntins sub picioare
M-a lovit cu slăbiciune și pustiire
Nimic din ce-a trimis pe mine n-o să mă Mai mire.
Mâna Sa a legat jugul nelegiuirilor mele
Care-s așa multe că ajung la stele
Și sunt de gâtul meu legate
Încât spinarea mi-au frânt și mă dau pe Spate
Celor cărora nu le pot sta împotrivă m-a Dat
Pentru că atât de des L-am supărat! ! ...
A trântit la pământ pe vitejii mei
A chemat împotriva mea o adunare
Ca pe tinerii mei acești neevrei, să-i
Doboare din picioare...
Domnul a călcat în teasc pe fiica lui Iuda
Deaceea într-una plâng și-n ochi mi se Citește truda!
-Căci zic eu, bine:
Cel ce trebuia să mă mângâie s-a depărtat de mine...

Pentru că dușmanii n-au fost biruiți
Ai noștri fii sunt părăsiți
Sionul rugător mâinile întinde
Nimeni însă durerea nu i-o cuprinde
Nu-l mângâie nimenea
Deaceea o vreme părăsit va sta! ...
DUMNEZEU în jurul Ierusalimului
A pus vrăjmași
De-avem în gură amăreala pelinului
Cei ce-am fost cândva dezmierdați.
M-am răzvrătit împotriva poruncii Lui
Ierusalimul a ajuns deoparte dat
Fiind între ei văzut ca ceva necurat
Ascultați popoare și durerea-mi vedeți
Fecioarele și tinerii mei sunt luați robi
Duși captivi tratați cu dispreț
Și-atunci iubiții mei i-am chemat
Dar m-au înșelat și s-au înstrăinat
Preoții și bătrânii mei sunt morți în cetate
În căutare de hrană care să-i scape de moarte
”-Doamne uită-Te la necazul meu, Lăuntrul meu fierbe și mi sa-ntors
Inima în mine de durere
Din cauza răzvrătirii mele celei rele!”
Afară m-a lăsat sabia fără copii și fără
De toate
Pe când în case e numai moarte
În nici-un popor, n-am nici un mângâietor,
Vrăjmașii când nenorocirea mea au aflat
Că Tu Doamne ai dat-o, tare s-au mai bucurat...
Dar vei vesti și vei aduce ziua, Stăpâne
Când și ei vor ajunge ca mine.
Adu toată răutatea lor înaintea Ta! !
Și fă-le și lor cum mi-ai făcut și mie
Lucruri rele
Pentru acele fărădelegi ale mele.
Suspinele mele sunt multe și inima iată
Îmi este DOAMNE leșinată! ...
Aleluia
Blându Ioan
31.07. 2024.