De ce mai plângi când sunt cu tine?
De ce adesea te-ndoiești?
De ce credința ta în Mine, încet, încet și pas cu pas, adesea tu îți pierzi?

De ce te simți căzut sub cruce?
De ce mereu ești amăgit?
De ce durerea te doboară?
De ce ades ai obosit?

De ce-ai uitat că sunt cu tine?
De ce nu vrei să mă primești?
Sunt azi din-nou la a ta ușă,
Și stau și azi în prag și-aștept.

Prieten scump, inima ta
Cu drag de azi să îți deschizi,
Să pot și Eu să stau cu tine,
Să poți și tu a mă simți.

Și, copleșit de bucurie,
Te vei simți din nou iubit,
Și vei vesti la ori-și-cine
Isus, El nu m-a părăsit.
Amin