Vestiti rapirea

Pe-ntinsul pământ, pucioasă şi foc,
Ape otrăvite, cu toate la un loc,
Vorbesc de dureri, ce tot au loc.
Gog din ţara Magog, pornește cu foc
Spre Israel, cu alte popoare la un loc,
Cu un cutremur, cum n-au fost deloc.

Duhuri rele strânse-n Armaghedon,
Se prăbușesc cu marele Babilon.
Sub scaunul de domnie al Marelui Domn.
Oamenii vorbesc de pace şi nu e pace.
Şi norul vestește a sfârșitului soroace.
Arșița pustiirii toate ținuturile coace.

Pe-altare rugăciunea ațipește adeseori,
Toropeala cuprinde fraţi şi surori...
Şi focul pe-altar se stinge, de multe ori.
Nemulțumirea împietrește duhul,
Ispita în inimi împărțite, sfarmă scutul
Şi dezbinarea-şi desfăşoară arsenalul.

Din miezul nopţii, păcatul veninos
Cuprinde pământul cu întuneric gros,
Vino la HRISTOS, omule păcătos!
Nu mai sta în nepăsare, timpul a fugit,
Firul vieţii tale, merge spre sfârșit.
Vino, azi la Domnul, să poţi fi izbăvit!

Alungă gândurile rele care-ți vin,
Aduse de rafale, de vânturi cu pelin.
Ce dezlănțuie ale duhurilor rele, venin.
Nu lăsa, să te înșele duhul necredinței,
Deschide larg uşa grabnic, pocăinţei.
Lasă loc în inima ta, roadelor credinţei.

Fugi de lumea frământată de viclenie,
Să-ţi vadă ochii bine... Sfânta Împărăție.
Să-l iubești pe Isus acum şi-o veşnicie.
Te-ndemn, caută milă la Isus, grabnic,
Să n-ajungi, să regreţi totul amarnic.
Să poţi sta la masă cu El, la praznic.

Să primești hrană din cereasca miere,
Nu sta, vino azi la DOMNUL şi cere,
Să-ţi dea apa, care învie şi dă putere.
El te cheamă, nu sta indiferent şi rece.
Harul te-mbie, vremea mântuirii trece.
Nu lăsa necunoștința în haos să te-nece.

Ne lămurește însăși Cartea Sfântă,
De aceste semne, care azi se întâmplă.
Că-i cea din urmă eră, totul ne anunță.
Recesiunea în galop colaps declanșează
Şi-n cele mai bogate ţări şi mai de vază.
Puternica lor economie, derivă lucrează...

Neagra-înfometare cuprinde deșertul,
După cum a vorbit în vechime profetul.
Boli noi tot vin, parcă răul nu-i destul...
Sida, holera, ciuma și boli neștiute ravagii fac,
Aviara şi cancerul strâng moarte în sac.
Minutele celui din urmă ceas, se desfac.

Priviți în sus, cerul zi de zi ne vorbeşte.
Cuvântul ne strunește şi ne pregăteşte,
Să-nțelegem vremea ce ni se vestește.
Cartea sfântă, ne spune de vremea ce-apune
Şi despre momentul răpirii, ea ne spune.
Pocăința, să ne-adune în duh la rugăciune.

Dragostea să-mbrace întreaga fiinţă.
Profețiile toate, cer omului pocăinţă,
Fapte bune, strânse cu multă credinţă.
Nu te lăsa omule condus de a ta fire,
Trezește-te! Priveşte a cerului strălucire.
De unde curând, vine pe nor al tău Mire.

Priveşte omule în sus, primeşte îndemnul,
Ce-a insuflat în Noul Testament, Domnul.
Să-i cunoşti falnicului eveniment, semnul.
Semnul e şi zborul rachetelor spre planete,
E armata cu soldații înarmați pe-ndelete.
E vântul ce bate în al primăverii noi, plete.

E frunza verde şi floarea de smochin,
Pe aripile vremii mărgăritare cu suspin.
Semnele venirii lui Isus, una după alta vin!
El nu va zăbovi. Hai fiţi cu toţii gata!
Strigați, ca să răsune cerul: „Maranata!"
Domnul Slavei va aduce cu El, răsplata.

Voi botezați în apă, în sfânt legământ,
Grăbiți şi urmați îndemnul Duhului Sfânt.
Să zburăm cu toţii, de pe-acest pământ.
Îmbrăcaţi haina fecioriei, timpul trece,
Fiţi ca cele cinci înțelepte, din cele zece.
Neprihănirea voastră, toate să le-ntrece.

Cu ulciorul plin cu ulei şi candela aprinsă,
În așteptare, flacăra ei să nu fie stinsă.
De-al rugăciunii har să fie toată cuprinsă.
Voi, fii ai Tatălui Divin, solii mântuirii,
Sunați tare din trâmbițe, e vremea trezirii!
Sunați cu măiestre, anunțați clipa răpirii.

Trâmbița să răsune, ca să dispară somnul,
Să audă bine toţi, că vine Domnul!
S-aștepte toată adunarea pe Mântuitorul.
Răspândiți vestea de pe acoperișul caselor,
Să ajungă la tot omul, din orice colțișor.
Pregătit de răpire, să fie întregul popor.

Nu-i departe ziua în care, cel flămând
După neprihănire, va zbura de pe pământ.
Semnele ne spun că Isus vine, mai curând.
Cu toată strălucirea Sa pe nor de slavă.
Va strânge-ntreg poporul ca-ntr-o navă,
Va ridica Biserica din lumea-ntreagă.

Răpiţi la cer ca Enoh, ridicaţi ca şi Ilie,
În carul de foc spre-a cerului eternă glie.
Spre fericitul rai, în a Domnului Împărăție.
Ca nişte porumbei zbura-vom fericiți,
Cu aripi deschise, de pământ dezlipiți.
Prin taina în care am fost cu sânge sfințiți.

Mai sus de Calea Lactee, cu mii de stele,
Mai sus de Galaxii, sisteme solare şi ele,
Mai sus de nebuloase, clusterul de perle.
Mai sus de spațiul intergalactic, vidat,
În universul vizibil al Marelui Împărat.
Vom zbura spre noul Eden, atât de minunat.


Amin!

nebuloase = Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi,
Cluster = efect sonor