Cântarea împăratului David

Autor: Traian Dorz | Album: Cântările Bibliei | Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 20/01/2025

Referințe

2 Samuel 22

Cântarea lui David
2 Samuel 22:1 David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
2 Samuel 22:2 El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
2 Samuel 22:3 Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
2 Samuel 22:4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
2 Samuel 22:5 Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
2 Samuel 22:6 legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
2 Samuel 22:7 În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
2 Samuel 22:8 Atunci, pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
2 Samuel 22:9 Fum se ridica din nările Lui şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
2 Samuel 22:10 A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
2 Samuel 22:11 Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;
2 Samuel 22:12 era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
2 Samuel 22:13 Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
2 Samuel 22:14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
2 Samuel 22:15 a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
2 Samuel 22:16 Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
2 Samuel 22:17 El Şi-a întins mâna de sus, din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
2 Samuel 22:18 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.
2 Samuel 22:19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
2 Samuel 22:20 El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubeşte.
2 Samuel 22:21 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
2 Samuel 22:22 căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
2 Samuel 22:23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
2 Samuel 22:24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
2 Samuel 22:25 De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea după curăţia mea înaintea Lui.
2 Samuel 22:26 Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
2 Samuel 22:27 cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
2 Samuel 22:28 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri.
2 Samuel 22:29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
2 Samuel 22:30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
2 Samuel 22:31 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
2 Samuel 22:32 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
2 Samuel 22:33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
2 Samuel 22:34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.
2 Samuel 22:35 Îmi deprinde mâinile la luptă şi braţele mele întind arcul de aramă.
2 Samuel 22:36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajung mare prin bunătatea Ta.
2 Samuel 22:37 Lărgeşti drumul sub paşii mei şi picioarele mele nu se clatină.
2 Samuel 22:38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
2 Samuel 22:39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
2 Samuel 22:40 Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
2 Samuel 22:41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
2 Samuel 22:42 Se uită în jurul lor şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
2 Samuel 22:43 Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
2 Samuel 22:44 Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
2 Samuel 22:45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
2 Samuel 22:46 Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies din cetăţuie.
2 Samuel 22:47 Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
2 Samuel 22:48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele
2 Samuel 22:49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
2 Samuel 22:50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta spre slava Numelui Tău!
2 Samuel 22:51 El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui pentru totdeauna.”

Partea 1

Da, Domnul este Stânca mea,
Cetatea mea cea tare,
El, Izbăvitorul meu
și locul de scăpare.

La Domnul aflu adăpost
putere și scutire,
la El, căci El îmi dă-ajutor
și-mi face mântuire.

E Turnul meu cel 'nalt și sfânt,
scăparea mea-n vecie...
Mântuitorul meu, o, Tu,
mă scapi de silnicie.

Eu chem pe Domnul meu Cel Bun
și vrednic de mărire...
Și izbăvit sunt de vrăjmași,
scăpat de urmărire.

A morții valuri mă-nveleau
și-a nimicirii ape,
a morții lanțuri m-au fost prins,
erau să mă îngroape...

Dar am chemat în clipa grea
pe Domnul meu Cel Tare,
pe Dumnezeul meu Cel Sfânt
să-mi dea ajutorare.

Și El din Locul Său Ceresc
m-a auzit pe mine,
și strigătul și ruga mea
pătruns-au pân-la Sine...

Partea a II-a

Atunci zguduind pământul, cu mânie l-a mișcat,
foc împrăștiind din gura-I, iar jar aprins a revărsat.

S-a plecat 'nainte-I cerul, El S-a coborât pe nor
și venea pe-aripi de îngeri și pe-un heruvim în zbor.

Era-nconjurat de noapte, de-ape mari și nori încinși
și din marea-I strălucire scânteiau cărbuni aprinși.

Domnul a tunat din ceruri, glasul Lui a răsunat,
pe vrăjmașii mei de moarte i-a lovit și-mprăștiat.

Fundul mării-a fost atuncea gol și-a lumii temelii,
de mustrarea Ta o, Doamne, și de-a Tale vijelii...

Partea a III-a

Și-a-ntins Domnul Mâna și m-a apucat,
mă scoase din apa cea mare,
de răul potrivnic al meu m-a scăpat
și de vrăjmașul mai tare.

Cel rău mă prinsese în ziua cea rea,
dar Domnul mi-a fost sprijinire,
mi-a dat libertatea căci El mă iubea
El, Domnul mi-a dat mântuire.

După neprihana-mi Domnul mi-a plătit,
mi-a dat după-a mea curăție
căci calea Lui sfântă mereu I-am păzit
și-am fost fără vinovăție.

Poruncile-I toate aminte mi-au stat
și n-am lepădat a Lui lege,
în Sfânta Lui Față n-am fost vinovat,
fugit-am de fărădelege.

De-aceea și Domnul așa mi-a plătit
știindu-mi nevinovăția
și după viața pe care-am trăit,
El care-mi vedea curăția.

Partea a IV-a

Cu cel bun Tu ești bun, o Doamne,
cu cel drept, drept Te porți cu el,
cu omul cel curat, curat ești,
cu un îndărătnic, faci la fel.

Tu mântui pe poporul care
se-apleacă-n fața Ta smerit,
și cu puternica-Ți privire
cobori pe cei ce s-au mândrit.

Tu ești lumina mea, o Doamne,
Tu-mi luminezi în noaptea grea,
cu Tine birui oști-narmate,
sar ziduri prin puterea Ta.

Cărarea Domnului e sfântă,
desăvârșite-s a Lui căi,
Cuvântul Domnului curat e,
scut și-adăpost la toți ai Săi.

Căci cine-i dumnezeu, afară
de Dumnezeul nostru Sfânt?
Și cine-i stâncă-afar-de Dânsul,
scăparea sufletului frânt?

El mi-este Cetățuia tare,
cu El cărarea dreaptă țin,
El mersul meu ușor îl face
și El m-așează pe 'nălțimi.

La luptă mâinile-mi deprinde
țin arcul de aramă-ntins...
- O, Doamne, Tu-mi dai mântuirea,
prin Tine-ajung de neînvins!

Partea a V-a

Tu lărgești sub pașii mei a mea cărare,
la picioare Tu-mi dai mers neclătinat,
ca s-alung pe-ai mei vrăjmași la nimicire,
ei zdrobiți cad sub călcâiul meu curat (bis).

Tu mă-ncingi cu-a Ta putere pentru luptă
și răpui sub mine pe vrăjmașii mei,
faci pe-ai mei vrăjmași să-mi fugă dinainte
și m-ajuți ca eu să-i nimicesc pe ei (bis).

Ei privesc în jur să-i scape și nu-i cine...
Strigă către domnul lor, dar n-au răspuns...
Eu îi calc precum e pulberea-n picioare,
ca noroiul de pe uliță-au ajuns (bis).

Tu mă scapi din ne-nțelegeri de mulțime
mă păstrezi drept căpetenie de neam
și supus îmi este ascultând de mine
un popor pe care eu nu-l cunoșteam (bis).

Fiii-aceluia străin supuși sunt mie
de la cea dintâi poruncă ascultând,
fiii-aceluiași străin se tem de mine
din cetate ies afară tremurând (bis).

Partea a VI-a

Trăiască Domnul... Binecuvântată
în veci de veci să fie Stânca mea,
Slăvit să fie Domnul, a mea Stâncă
și mântuirea mea - de-a pururea...
Slăvit să fie Domnul care este
Răzbunătorul meu Cel pururi Sfânt
El îmi supune neamuri și mă scapă
de toți vrăjmașii mei de pe pământ.

Tu mă înalți mai sus de-ai mei potrivnici,
mă izbăvești de omu-asupritor,
de-aceea-Ți voi cânta prin neamuri Doamne,
mărirea Numelui Biruitor!
Căci El la Unsul Său dă izbăvire
și milă celui care-I e pe plac,
lui David și seminței lui iubite
pe totdeauna, de-azi și până-n veac...