Pentru marea mea plecare
Doamne-aș vrea să-mi cer iertare
de la lună, de la soare
de la steaua căzătoare
de la toți ce m-au văzut
când am râs și n-am crezut
de la tot ce-am întristat
când am zis că nu-i păcat...

Cer iertare, - plâns străin
cărui nu ți-am dat alin,
cer iertare, - dor ascuns
cărui nu ți-am dat răspuns
cer iertare, - gând rămas
cărui n-am mai mers un pas
și nu ți-am mai dat un ceas
și nu ți-am mai spus un glas.

Și-aș mai cere, tot aș cere
să mă ierte-orice durere
care suferă-n tăcere
și eu nu-i dam mângâiere,
să mă ierte setea arsă
și binețea neîntoarsă
și privirea ocolită
și blândețea ne-mplinită.

Doamne, numai Tu-mi mai poți
să-mi ierți vina pentru toți
căci iarba care-am călcat
s-a cosit și s-a uscat
și inima ce-am zdrobit
a căzut și-a putrezit
și nu-i cine-a mă ierta
Doamne, numai mila Ta!