Când Fața Domnului o să răsară,
pustia-ntreagă se va veseli
și se va bucura pustietatea
precum e trandafirul a-nflori.

Cei izbăviți de Domnul vor întoarce
cu-al biruinței cântec fericit,
o bucurie veșnică avea-vor
și tot ce-i plâns pe veci va fi sfârșit.

Vom tresălta de-o sfântă fericire,
cântări de veselie vom cânta,
când slava Ta, o, Dumnezeul nostru
și Măreția Ta o vom vedea.

O, dați putere mâinilor slăbite,
genunchii ce se clatină-ntăriți,
spuneți la cei cu inima slăbită:
Fiți tari, să nu vă temeți, îndrăzniți!

Căci iată, Dumnezeul nostru vine
și iată răsplătirea e aici;
căci Dumnezeu, El Însuși, o să vină
pe toți ai Săi El vă va mântui.

Atuncea ochii orbilor vedea-vor
și-a surzilor urechi vor auzi,
atuncea șchiopul va sări ca cerbul
și limba mută, cântec va grăi.

Căci în pustie vor țâșni izvoare,
deșertul tot se va preface-n iaz;
se va croi o cale, Calea Sfântă,
și nu va fi pe ea nici un necaz.