De ce ne clătinam pe cale
Când vântul bate adesea în noi?
Și murmurăm când ni se pare
Că nimeni nu este cu noi!

De ce mergem mereu la vale
In loc spre ceruri sa privim!
Privim la lucruri pieritoare,
Parca pe veci le moștenim

De ce nici vorba nu-i e dreasa
Cu sare și cu har divin!
Ne amăgim crezând cai bine
Cu eticheta de creștin.

De ce privim cu nepăsare
Spre cel căzut lipsit și gol,
Și mana o ținem închisă
Spre cel ce cere ajutor.

O vai cum vom putea odată?
Sa l întâlnim pe creator.
Știind că viața noastră toată
Noi l-am respins că Salvator!

Când azi ai harul te întoarce
De ce nu vrei să-ți schimbi purtarea?
Isus te așteaptă aide vino!
O nu i refuza chemarea! !