Pereți cerului sunt ermetici închiși dar. . atât de subțiri …
încât dacă lipești urechea de luciul din ei, auzi. .
Și tâmpla îți va vibra in alte îngerilor vii și tresaltatoare simțiri. .
Și izvorâtul lacrimilor de pe obrajii de Tată ce-s uzi

Vei vrea sa îți scoți batista sa pășești degrabă la El. .
Cu un colț sa ii ștergi ochiul trist și mâna să-I strângi. .
Ai vrea instant sa fi empatiei divine răspuns cătinel. .
Si plânsul Lui cu ochiul tău uscat vei voi sa il plângi. .

Dar dincolo de tristeti vei auzi cântec și laudă neîncetat…
O lume spirituală ce nu cunoaște lipsă, durere, neplăceri …
Și prin urechea lipita, inima ta se v-a umple de cerescul cântat. .
Și ce bine mai mare sau rugă mai buna. . poți ca să ceri? !


Vei cuprinde in brațele tale netezirea nemărginiri divine…
Ca un îndrăgostit, copacul lângă care a stat pentru întâia oară in idilă. .
Pentru că inima ta, nu mai bate de-acum pentru viața din sine. .
Ci pentru Acela ce a pus suflarea de viața intr-un pumn de argilă. .

Și obrazul cea cunoscut lacrima și mângâierea cuvintelor Lui. .
Va aprenta decorul acesta cu profil inoit in jertfire domnească …
Obraji lângă obraji și mânii lângă mână răstignită in cui. .
Vom fi trecuți dincolo de
oprelistea aceasta de lume, intr-o patrie cereasca!

Minunăția de dincolo nescrisă in Imaginați de minți luminate…
Va fi mai mult decât a bănuit mintea ta sprijinită in perete. .
Mai mult decât urechea a surprins printre șoapte sau apăsat declamate …
O simfoniei a universului cu miliarde și miliarde de armonii din flașnete! !