Ionel e bun și credincios,
dar uneori e mânios...
Și-atunci greșește-așa Ionel
că i-e rușine lui de el.

Ionel, acum pe-un câmp plăcut,
e dus cu vaca la păscut,
Joiana liniștit păștea
iar el pe lângă ea sărea.
Odată, seama n-a luat
și-atunci Joiana l-a călcat.
Ionel, sculându-se de jos
lovi cu bățul mînios.

Lovită, vaca-n jos fugea
iar el cu bățul să mai dea,
dar iată, a căzut în drum
și s-a lovit mai rău acum.

Ionel, sculându-se-a simțit
că Dumnezeu l-a pedepsit...
Că n-are voie-un credincios
să fie rău și mânios
și-acuma Domnului Isus
iertare-I cere el supus,
spunându-I Domnului plângând
că nu va mai fi rău nicicând.