- Habacuc 3:1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale)
- Habacuc 3:2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!
- Habacuc 3:3 Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul.
- Habacuc 3:4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui.
- Habacuc 3:5 Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
- Habacuc 3:6 Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
- Habacuc 3:7 Văd corturile Etiopiei pline de groază şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
- Habacuc 3:8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
- Habacuc 3:9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
- Habacuc 3:10 La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.
- Habacuc 3:11 Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor de lumina săgeţilor Tale, care pornesc, de strălucirea suliţei Tale, care luceşte.
- Habacuc 3:12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta.
- Habacuc 3:13 Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf. – (Oprire) –
- Habacuc 3:14 Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
- Habacuc 3:15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
- Habacuc 3:16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
- Habacuc 3:17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri,
- Habacuc 3:18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
- Habacuc 3:19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. –Către mai-marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde.
Cântarea lui Avacum (Habacuc)
Autor:
Traian Dorz
|
Album:
Cântările Bibliei
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 21/01/2025
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 21/01/2025
Referințe
Partea I
Când am auzit, o Doamne ce-ai vestit, m-am îngrozit...
Doamne-a-Ți întări lucrarea este timpul potrivit.
Iată Domnul, iată Domnul va veni,
fericiți cei ce ʼnainte-I vor ieși.
Fă-Ți Tu cunoscută-n cursul anilor mărirea Ta,
însă în a Ta mânie, Doamne, mila n-o uita.
Partea a II-a
Măreția Lui tot cerul luminează
și de slava Lui întreg pământu-i plin,
strălucirea-I e ca soarele-n amiază
și din Mâna Lui lumina scânteiază
căci în Dreapta Sa tăriile se țin.
Înaintea Lui și-n urmă-i pustiire,
cu privirea Lui măsoară-al lumii lat,
neamuri tremură de aspra Lui privire,
sfarmă munți și-apleacă dealuri cu grăbire,
pe căi veșnice El umblă necurmat.
Etiopia de groază este plină
și cutremurat e-ntregul Madian,
peste ape-a Ta mânie o să țină,
oare Doamne-a Ta mânie o să vină
împotriva mării, uragan?
Ai încălecat pe caii Tăi ce zboară
și-ai urcat în carul Tău ce sfarmă tot?
Arcul Tău e dezvelit și el omoară
glasul Tău săgeți de blestem înfioară,
ce puternic ești Tu Doamne, Savaot!
Partea a III-a
Pământul Tu-l despici să iasă râuri,
se pleacă munții la vederea Ta,
se-aruncă apele și strigă-adâncul
ʼnălțându-și valuri-valuri apa sa.
Se-oprește soarele și luna-n cale
de strălucirea fulgerelor Tale.
Cutreieri lumea în a Ta urgie,
zdrobește-Ți popoare în mânia Ta.
- O vino Doamne, să-Ți ajuți poporul,
la Unsul Tău dă-I mântuirea Sa.
Partea a IV-a
Străpungi cu fulgerele Tale pe răii ce se năpustesc
ca o furtună să m-alunge și a mă nimici doresc.
Cu caii Tăi Tu mergi pe mare, pe spuma mărilor plutind,
când auzit-am lucru-acesta eu m-am cutremurat gândind.
Mă înfior și tremur, cum aș putea să nu vorbesc,
s-aștept tăcând venirea vremii când cei asupritori sosesc?
O Doamne, chiar când nici smochinul de nicăieri nu va-nflori,
chiar dacă vița n-ar da rodul, măslinul dacă va lipsi.
Chiar dacă ale noastre câmpuri nici hrana noastră nu-și vor da
și oile-ar pieri în staul, chiar dacă grajdul fără boi de-ar sta...
O, chiar și-atunci noi cu credință în Domnul să nădăjduim,
și-n Domnul mântuirii noastre adâncă pace să găsim.
Căci Domnul este-a mea tărie, picioare iuți îmi dă s-alerg,
El prin puterea Lui mă face mereu pe înălțimi să merg.
Când am auzit, o Doamne ce-ai vestit, m-am îngrozit...
Doamne-a-Ți întări lucrarea este timpul potrivit.
Iată Domnul, iată Domnul va veni,
fericiți cei ce ʼnainte-I vor ieși.
Fă-Ți Tu cunoscută-n cursul anilor mărirea Ta,
însă în a Ta mânie, Doamne, mila n-o uita.
Partea a II-a
Măreția Lui tot cerul luminează
și de slava Lui întreg pământu-i plin,
strălucirea-I e ca soarele-n amiază
și din Mâna Lui lumina scânteiază
căci în Dreapta Sa tăriile se țin.
Înaintea Lui și-n urmă-i pustiire,
cu privirea Lui măsoară-al lumii lat,
neamuri tremură de aspra Lui privire,
sfarmă munți și-apleacă dealuri cu grăbire,
pe căi veșnice El umblă necurmat.
Etiopia de groază este plină
și cutremurat e-ntregul Madian,
peste ape-a Ta mânie o să țină,
oare Doamne-a Ta mânie o să vină
împotriva mării, uragan?
Ai încălecat pe caii Tăi ce zboară
și-ai urcat în carul Tău ce sfarmă tot?
Arcul Tău e dezvelit și el omoară
glasul Tău săgeți de blestem înfioară,
ce puternic ești Tu Doamne, Savaot!
Partea a III-a
Pământul Tu-l despici să iasă râuri,
se pleacă munții la vederea Ta,
se-aruncă apele și strigă-adâncul
ʼnălțându-și valuri-valuri apa sa.
Se-oprește soarele și luna-n cale
de strălucirea fulgerelor Tale.
Cutreieri lumea în a Ta urgie,
zdrobește-Ți popoare în mânia Ta.
- O vino Doamne, să-Ți ajuți poporul,
la Unsul Tău dă-I mântuirea Sa.
Partea a IV-a
Străpungi cu fulgerele Tale pe răii ce se năpustesc
ca o furtună să m-alunge și a mă nimici doresc.
Cu caii Tăi Tu mergi pe mare, pe spuma mărilor plutind,
când auzit-am lucru-acesta eu m-am cutremurat gândind.
Mă înfior și tremur, cum aș putea să nu vorbesc,
s-aștept tăcând venirea vremii când cei asupritori sosesc?
O Doamne, chiar când nici smochinul de nicăieri nu va-nflori,
chiar dacă vița n-ar da rodul, măslinul dacă va lipsi.
Chiar dacă ale noastre câmpuri nici hrana noastră nu-și vor da
și oile-ar pieri în staul, chiar dacă grajdul fără boi de-ar sta...
O, chiar și-atunci noi cu credință în Domnul să nădăjduim,
și-n Domnul mântuirii noastre adâncă pace să găsim.
Căci Domnul este-a mea tărie, picioare iuți îmi dă s-alerg,
El prin puterea Lui mă face mereu pe înălțimi să merg.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 38
- Export PDF: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Isaia 35:10 Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!