Din Cerul Tău privește Doamne și vezi din Locuința Ta
o, unde-i râvna și puterea cu care ne iubeai cândva?

Fiorul Inimii iubite și-a Tale sfinte bunătăți
ce Tu ni le-arătai odată, azi nu mai vrei să ni le-arăți?

... Și totuși Tu ești Tatăl nostru, pe nimeni altul nu avem,
nici Avraam și nici Israel nu ne cunosc ai cui suntem.

Dar Tu ești Dumnezeul nostru, Tu Doamne Tatăl nostru ești,
Mântuitorul nostru Însuți din Veșnicie Te numești.

De ce ne lași Tu să ne-abatem noi, Doamne, de la calea Ta,
de ce ni-e inima-mpietrită să n-avem frica Ta în ea?

Întoarce-Te, întoarce Doamne, din dragostea de robii Tăi
și seminția moștenirii Ți-o izbăvește de cei răi.