Și-n Ziua Bucuriei
să ne-amintim de Seara
când ucenicii-n lacrimi
stăteau lângă Isus,
când ascultând la Domnul
își presimțeau povara
pe care fiecare
o vor avea de dus...

O Doamne, azi și noi
avem de dus nevoi,
dar ține-ne uniți
să fim nebiruiți...

Ce veșnică-a fost Clipa
când Mâinile Lui sfinte
se înălțau spre Ceruri
iar glasu-I liniștit,
rostea: - sosit-a Ceasul
Preabunule Părinte,
să-L proslăvești pe Fiul
ce-n veci Te-a proslăvit!

... Ce clipă de cutremur
e sfânta-I rugăciune,
ce strânsă părtășie
ne vrea El, mai presus
El vrea, ai Lui, și-n lupte
și-n jertfe să se-adune
nedespărțiți în totul,
așa cum El a spus!