Doamne-ai milă când nu știu
nici să merg și nici să viu
nici să stau, nici să mă scol
ci-s rămas cu suflet gol
și aștept de nu știu cât
stând în drum nehotărât,
nici cu mâine, nici cu ieri,
nici aci - nici nicăieri.

Spune-mi Doamne hotărât:
- mergi pe-aici
și duci atât!
și îndeamnă-mi inima:
- fă acum
și spune-așa!
ca să simt curat cum vrei
să pornească pașii mei
să știu bine ce s-apuc
și ce cruce-mi pui să duc!

... Că de-aș ști cărarea drept
n-aș sta-n drum să mai aștept
nici o zi și nici un ceas
ci-aș lăsa ce zici să las
și-aș lua ce zici să iau,
- partea mea frumos s-o dau
dragostei ce-i sunt dator
și credinței până mor.