¹ Fericit e omul care
nu se duce-n sfaturi rele.
Nici cu păcătoși pe-o cale
nu se-oprește ca să-nșele,

nici cu cei răi la batjocuri
pe un scaun nu se-așează,
² ci și zi și noapte-n Legea
Domnului se desfătează.

³ El e-așa ca pomul verde,
sădit la izvoare de-apă:
își dă rodul bun la vreme,
căci din bun pământ s-adapă.

A lui frunză-i veșnic verde
și nicicând nu veștejește:
tot ce-ncepe, totdeauna
el cu bine isprăvește!

⁴ Dar nu tot așa-i cu cei răi,
ei sunt pleava spulberată,
spuberată-n larg de vânturi
și-n veci piere-mprăștiată.

⁵ De aceea când îi judeci,
capul sus nu pot să-l țină,
nici cei păcătoși sa-l 'nalțe
între cei fără de vină...

⁶ Căci cunoaște, Domnul, calea
celor drepți ai Săi, sub soare,
dar a celor fărdelege
calea, duce la pierzare.