Luna plină


Galbenă ca un bostan
Unul negrăit de mare
Luna dup-un paravan
De aburi gravă apare.

Nopțile cu lună plină
Pentru mulți sunt un calvar
Nu știu cum dar ea animă
Vieți prin insomnii de jar

Cerul tace și privește
Spre scoarța pământului
Și din tainițe stârnește
Rafalele vântului.

Vânt călduț în miez de noapte
Cu-n aer de catifea
Duce-ndepărtate șoapte
Rostite de Cineva! ! ...

M-așez comod în fotoliu
Parcă mă încearcă somnul
Peste-al bolții alb lințoliu
Veghează la toate Domnul...

Răspunde la rugăciuni
Ale unor necăjiți
Și le-arată mari minuni
Și că nu sunt părăsiți.

Pocăiți stau pe genunchi
Cu privirile spre cer
La piatra ajunsă-n unghi
Și la-l Său toiag de fier.

Cei aleși l-au așteptat
Cu răbdare pe Isus
Când pe-n nor s-a arătat
De pe-acest pământ ne-a smuls.

Și spre Dumnezeu ne-a dus
În acel loc pregătit
Chiar de când zidise omul
Locu-n care-a viețuit
Adam, ascultând pe Domnul.

Fiindc-a fost apoi gonit
Peste Râu, spre răsărit
Fiind de Domnul părăsit
Și cu moartea pedepsit.

El nu a fost dat durerii
Decât în urma ne-ascultării
Când Milostivul Hristos
Iar l-a ridicat de jos.

Binecuvântare Lui
Foc al răsăritului! ! ! ...
Ce prin Duhul de viață
Om s-a arătat la Față.

Dând la ucenici povață
Și la cer iarăși se-nalță
Iar acum c-a revenit
Întocmai Domnul dup-al său cuvânt
Aducând unora răsplată
Altora grea judecată.

Nu-i va judeca pe toți
Căci trimis-a pe pământ
Îndrumări prin Duhul Sfânt
Oricine L-a și urmat
N-o să fie judecat! ! ...

Blându Ioan
Iunie. 2024