¹ O, răspunde-mi când strig, Domnul
neprihanei mele,
scoată-mă la larg în ceasul
strâmtorării grele...
Doamne-ai milă-ascultă-mi ruga
strâmtorării grele.

² Până când, o fiii lumii
slava-Mi veți huli-o?
Până când deșertăciunea
oare veți iubi-o?
Cât umbla-veți în minciună,
cât veți mai iubi-o?

³ Să știți că ales-a Domnul
om iubit pe care
îl ajută și-i arată
marea îndurare.
El m-aude când spre Domnul
strig - și-mi dă-ndurare.

⁴ Tremurați, fugind cu groază
de păcătuire,
spuneți-vă-aceasta-n inimi
seara la dormire
și tăceți apoi în patul
vostru de dormire.

⁵ Domnului s-aduceți jertfe
cu trăiri curate
și nădăjduiți în Domnul
veacurile toate.
Toți ai Lui în El vă-ncredeți
veacurile toate.

⁶ Mulți zic: Cine-i să ne-arate
nouă fericirea?
Eu zic: Doamne-arată-Ți nouă
iarăși strălucirea,
Fața Ta ne-arate nouă
iarăși strălucirea.

⁷ Tu-mi dai inimii mai multe
stări de bucurie
decât lor când le rodește
grâul în câmpie,
roada vinului de viță,
grâul pe câmpie.

⁸ Eu mă culc și-adorm, o Doamne,
liniștit și-n pace;
împăcarea Ta cerească
fericit mă face,
liniștită locuința
pacea Ta mi-o face.