¹ Nu mă pedepsi-n mânia-Ți
Doamne și-n urgia Ta,
² căci mă ofilesc, ai milă,
vindecă-mi viața mea.

³ Sufletul mi-e plin de groază,
Doamne, cât mai zăbovești?
⁴ O, întoarce Doamne, vino,
sufletul să-mi izbăvești.

⁵ Cel ce moare nu-și aduce
nici aminte c-ai mai fi,
cine-Ți va slăvi mărirea
printre morți când va dormi?

⁶ Nu mai pot gemând - și noaptea
plâng mereu în așternut...
Îmi scald patul meu în lacrimi
și-mi frâng sufletul durut.

⁷ Mi-a supt fața întristarea
și-am îmbătrânit din greu
din pricina celor care
mă tot urmăresc mereu...

⁸ Depărtați-vă de mine
voi toți cei ce faceți rău,
c-auzit-a Domnul glasul,
plânsul și suspinul meu.

⁹ Domnul îmi ascultă toate
cererile care-I fac,
Domnul îmi primește ruga
cea făcută pe-al Său plac.

¹⁰ Toți vrăjmașii mei fugi-vor
rușinați și îngroziți,
într-o clipă vor întoarce
de rușine-acoperiți...