Ia aminte Doamne
starea grea prin care
cu-ntristare-n suflet
trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodată
trecem fiecare.

Locul nostru-i neagră
noapte fără lună
gândurile noastre-s
păsări în furtună,
alungate și zdrobite
păsări în furtună.

Duhul nostru-i zbucium,
dorul frământare,
rugăciunea noastră-i
teamă și-ntrebare,
arzătoare și-ndelungă
teamă și-ntrebare.

Plugul ruginește,
harfele-s sfărmate,
săbiile frânte,
căile lăsate,
plâng și gem și stau și cheamă
căile lăsate.

Cât de mulți fac răul,
ce puțini fac bine...
cât de mult e lucru,
brațe ce puține
- și Tu totuși lași legate
brațele puține!

Anii noștri zboară,
trupul se destramă,
numărul descrește
- și Lucrarea cheamă
mai din greu ca niciodată
lucrul Tău ne cheamă.

Ia aminte Doamne
lunga noastră jale
c-așteptăm răspunsul
izbăvirii Tale
bucuria și lumina
izbăvirii Tale.