Psalmul 010

Autor: Traian Dorz | Album: Cântările Psalmilor | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 24/01/2025

Referințe

Psalmii 10

Psalmii 10:1 Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
Psalmii 10:2 Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
Psalmii 10:3 Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
Psalmii 10:4 Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
Psalmii 10:5 Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
Psalmii 10:6 El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”
Psalmii 10:7 Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
Psalmii 10:8 Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice; ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
Psalmii 10:9 Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui;
Psalmii 10:10 se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!
Psalmii 10:11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!”
Psalmii 10:12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
Psalmii 10:13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
Psalmii 10:14 Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului.
Psalmii 10:15 Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
Psalmii 10:16 Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
Psalmii 10:17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
Psalmii 10:18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

¹ De ce stai așa departe,
Doamne-n vremea de necaz?
² Când cei slabi cad jertfă-n cursa
celui rău și făr-de-obraz?

³ Se fălește cu batjocuri
și cu pofta lui cel rău,
⁴ cel rău zice cu trufie
că nu este Dumnezeu.

⁵ Treburile lui merg bine,
el împrăștie dispreț,
pe-a Ta judecată Doamne
el nu pune nici un preț.

⁶ Nu mă clatin - zice dânsul -
sunt scutit de nenoroc.
⁷ Plină-i gura lui de blestem
și sub limbă parcă-i foc.

⁸ Stă la pîndă lângă sate
ucigând nevinovați,
⁹ stă-n ascunzători, ca leul
ca să-i tragă-n al lui laț.

¹⁰ Se îndoaie, se apleacă
și săracii-n gheară-i cad
¹¹ și se-nșeală că nu-i vede
Dumnezeu al lui păcat.

¹² Scoală Doamne, nalță-Ți Mâna,
nu-Ți uita pe-ai Tăi săraci...
¹³ De ce să hulească răul
că Tu uiți și că Tu taci?

¹⁴ O, Tu vezi și știi durerea
celui singur și sărman,
în nădejdea Ta se lasă
cel nenorocit și-orfan.

¹⁵ Nimicește Doamne brațul
celui care face rău,
pedepsește-i fărdelegea,
pierde-l Tu din ochiul Tău.

¹⁶ Domnul e-Mpăratul Veșnic,
cei răi pier din Țara Sa.
¹⁷ Tu-auzi Doamne rugăciunea
celor din durerea grea.

Le dai inimii-ntărire
și spre ei urechea-Ți pleci,
¹⁸ la orfanul care strigă,
Doamne, fă-i dreptate-n veci.

Și să-i faci dreptate celui
asuprit și abătut,
ca să nu mai sufle groaza
omul cel luat din lut.