Cât holdele-s plecate și spicele-s albite
cât dimineața-i bună și soarele-i curat
- ieșiți semănătorii Cuvintelor sfințite
ieșiți secerătorii de ultim secerat!

- O, dă-le spor Stăpâne al Holdelor Divine,
și șterge-le sudoarea, cu sfintele-adieri,
și dulce fă-le hrana amiezilor senine
- să secere întruna cu proaspete puteri!

Ascute-le cu râvnă uneltele iubirii
și-apleacă-le genunchii ce spicele-mblătesc,
să-Ți umple-ntreg Hambarul din snopii mântuirii
cu grâul greu și galben ca aurul ceresc!

Fiți binecuvântate voi mâini care frământă,
și ochi ce-aduceți stropii de rouă și de mir,
și buze ce se roagă și-ndeamnă și cuvântă,
- s-aduceți Sfânta Pâine spre Vinul din Potir.

Veniți luați sămânța aleasă și cernută
și-o semănați odată cu lacrimi și cu dor,
nu treizeci să rodească,
nu șaizeci,
- ci o sută,
să umple tot Pământul și Cerul Viitor!