¹ Doamne, până când, o Doamne,
Tu mă vei uita mereu?
Până când Îți vei ascunde
Fața Ta de robul Tău? ...

² Până când avea-voi Doamne
sufletul de temeri plin?
Până când voi fi-n necazuri
și-asuprit de cel hain,
de vrăjmașul meu hain?

³ O, privește, o, răspunde-mi
Doamne Dumnezeul meu,
dă-mi Tu ochilor lumină
ca să n-adorm somnul greu,
somnul morții lung și greu.

⁴ Nici vrăjmașul să nu zică:
Iată-acum l-am biruit...
Și să n-aibă bucuria
că mă clatin prăbușit,
că mă clatin prăbușit.

⁵ Doamne, când în bunătatea-Ți
și în mila-Ți necurmat,
am în suflet bucurie
de izbânda ce mi-ai dat.

⁶ Eu cânt Domnului cu psalmii
ce din veacuri I-au plăcut,
Îi cânt Lui c-atâta bine
mie Domnul mi-a făcut,
mie Domnul mi-a făcut...