O, cât de mult Ți-am așteptat
Isuse, întâlnirea
- în ce adânc zăceam uitat
și-mi așteptam pieirea!

Când s-a ivit un fir de drum
să pot scăpa spre Tine,
tot ce-mi zăcea-ngropat în scrum
a înviat în mine...

O, Zi de lacrimi și de Rai,
cum mi-ai noit ființa,
de sub ce lespezi mi-nviai
iubirea și credința!

De câtă vreme așteptam
o rază de lumină
și ziua care nu-ndrăzneam
să cred c-o să-mi mai vină!

Și azi îmi pare ca un vis
ivirea Ta-nspre mine
întregul cer mi s-a deschis
când m-am unit cu Tine.

De-atuncea nu mai merg pe jos
ci zbor din soare-n soare,
- o, Domnul meu Isus Hristos
ce să-Ți mai dau eu oare? ...