În drum spre Emaus te-aștept azi, Isuse,
Să-mi picuri pe suflet balsamul ceresc!
Cu blânda Ta vorbă să-mi spui ce duruse:
Osânda pe cruce sau omul firesc?

In mine mai urlă o fiară turbată
Ce simte mirosul de moarte prin foc.
Dezleagă-mă, Doamne... si fă-mă curată,
Un susur de ape și-un fluier de soc!

Pe fruntea mea rece așază lumină,
În pieptul de gheață aprinde făclii!
Îmbracă-mă-n haina cea albă, divină
Ș-alungă din drumu-mi dureri și stihiei!

Că știu, fără Iisus sunt oarbă, pierdută,
Leproasă, bolnavă de temeri și rău.
Cu Domnul câștig nesperata redută,
Iertarea deplină prin sângele Său!