Isuse, când întâia oară
în casa vieții mi-ai venit,
nici nu știam că sunt pe lume
așa eram de fericit
- nici nu știam ce spun cu gura
și nici cu mâinile ce fac,
și nu știu ce-aș fi fost în stare
ca să Te țin la mine-n veac!

Isuse, când întâiași dată
Tu mi-ai cinat la masa mea,
tot ce știam că am mai dulce
Ți-am pregătit și-am pus pe ea
doream să nu uiți niciodată
la câte mese-ai mai fi stat
că cea mai fericită cină
aici la mine-ai ospătat!

... Isus, - dar când întâiași dată
la mine Te-ai simțit străin
plângeam ca-nnebunit spunându-mi
cel mai adânc și-amarnic chin
și-ntreg Te-aș fi scăldat în lacrimi
și n-a fost preț să nu-l fi dat
numai să știu, să simt Isuse
că-mi ierți
și-mi uiți,
ce Te-a-ntristat! ...