¹ Domnul este-a mea lumină, El mi-e mântuire,
nu mă tem nimică.
Domnul mie-mi este-n viață marea sprijinire,
nu port nici o frică.

² Când cei răi să mă doboare vin și naintează,
carnea să-mi despice,
tocmai ei prigonitorii singuri au să cază
făr-să se ridice.

³ Chiar oștiri de-ar fi-mpotrivă-mi eu tot nu m-aș teme,
nici război de vine...
Plin de-ncredere în Domnul aș fi-n orice vreme.
- Tu ești lângă mine.

⁴ Doar un lucru cer la Domnul și-l doresc fierbinte
toată viața mea:
Vreau să locuiesc în Casa Slavei Tale Sfinte
să-Ți văd Sfânta-Ți Față.

⁵ Căci în vremea grea la Domnul eu găsesc scutire
de durerea-adâncă,
El mă va ascunde-n cortul Lui de ocrotire
înălțat pe Stâncă.

⁶ Înălța-mi-voi atunci capul peste toți vrăjmașii
care mă-nconjoară,
aducându-I jertfe-n templu când toți trâmbițașii
cântecul coboară.

⁷ Doamne, când Te chem ascultă-mi glasul dimineața,
milă ai de mine...
⁸ De la Tine-mi spune duhul: Caută-Mi pururi Fața,
iar eu caut spre Tine.

⁹ Nu-mi ascunde Fața Doamne, stai de mine-aproape,
vino și-mi ajută.
Nu mă părăsi ci-mi scapă din a morții ape
viața mea pierdută.

¹⁰ Chiar de m-ar lăsa părinții, Domnul mă primește.
¹¹ Pe-a Ta dreaptă cale
pentru-a-mi rușina vrăjmașii, mă povățuiește,
prin a urii vale.

¹² Nu lăsa să fiu la voia celor răi din fire
- martori la minciună -
năvăli-vor împotrivă-mi plini de asuprire,
fii-mi Tu-mpreună.

¹³ Dar eu cred că bunătatea-Ți Doamne au s-o vadă
ochii mei odată...
¹⁴ Ai nădejde-n Domnul, crede și te-mbărbătează,
inimă-ntristată...